DEGETÁRIȚĂ, degetarițe, s. f. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Degețel-roșu. – Degetar + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEGETÁRIȚĂ s. 1. v. degetar. 2. v. degețel-roșu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
degetáriță s. f., g.-d. art. degetáriței; pl. degetárițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEGETÁRIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee veninoasă, cu flori galbene, care crește prin păduri; degețel. 2) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori roșii-purpurii, cu punctații în interior, din care se extrage digitalină; degețel-roșu. /degetar + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink