DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [Var.: degluțiúne s. f.] – Din fr. déglutition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEGLUTÍȚIE s.f. Înghițire. [Gen. -iei, var. deglutițiune s.f. / cf. fr. déglutition, lat. deglutitio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEGLUTÍȚIE s. f. actul fiziologic al înghițirii. (< fr. déglutition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEGLUTÍȚIE s. (FIZIOL.) înghițire. (Actul ~ unui bol alimentar.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deglutíție s. f. (sil. -glu-, -ți-e), art. deglutíția (sil. -ți-a), g.-d. art. deglutíției; pl. deglutíții, art. deglutíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEGLUTÍȚIE ~i f. Act fiziologic care constă în înghițirea unui aliment. [Art. deglutiția; G.-D. deglutiției; Sil. -ți-e] /<fr. deglutition
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink