DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s. f. 1. Prăbușire, rostogolire rapidă, cădere. 2. Fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s. f. Prăbușire, rostogolire rapidă, cădere. ♦ Fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEGRINGOLÁDĂ s.f. Prăbușire, rostogolire. ♦ (Fig.) Decădere progresivă, treptată, ruinare. [< fr. dégringolade].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEGRINGOLÁDĂ s. f. 1. prăbușire, rostogolire. 2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare. (< fr. dégringolade)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEGRINGOLÁDĂ s. v. debandadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
degringoládă s. f. (sil. -grin-), g.-d. art. degringoládei; pl. degringoláde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEGRINGOLÁDĂ ~e f. 1) Cădere bruscă (a unui obiect masiv); prăbușire. 2) fig. Decădere rapidă. /<fr. dégringolade
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink