DEÍSM s. n. Credință în existența lui Dumnezeu (fără recunoașterea revelațiilor). – Din fr. déisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEÍSM n. Concepție filozofică religioasă care admite existența lui Dumnezeu drept creator al universului, negând intervenția lui în dezvoltarea naturii și a societății. [Sil. de-ism] /<fr. déisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEÍSM s.n. Orientare filozofică-religioasă din sec. XVII-XVIII, care recunoștea existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, negând ideea întruchipării lui Dumnezeu într-o persoană și teza intervenției acestuia în viața naturii și a societății. [Pron. de-ism. / < fr. déisme, cf. lat. deus – zeu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DÉISM s. n. orientare filozofico-religioasă care recunoaște existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, respingând însă ideea întruchipării lui într-o persoană și a intervenției sale în desfășurarea ulterioară a fenomenelor din univers. (< fr. déisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Deism ≠ ateism
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
deísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink