Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: delăsa (verb) , delăsare (substantiv feminin)   
DELĂSÁRE, delăsări, s. f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență față de o muncă începută. – V. delăsa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELĂSÁRE s.f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență. [< delăsa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELĂSÁRE s. 1. v. indiferență. 2. v. neglijență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
delăsáre s. f., g.-d. art. delăsării; pl. delăsări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DELĂSÁ, delás, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută. – Din fr. délaisser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE DELĂSÁ mă delás intranz. 1) A deveni nepăsător față de propria sa persoană. 2) A manifesta nepăsare față de o lucrare începută. /<fr. délaisser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DELĂSÁ vb. I. refl. A dovedi nepăsare, a se lăsa de, a neglija, a părăsi o muncă începută. [P.i. delás, se conjugă ca lăsa. / Cf. fr. délaisser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELĂSÁ vb. refl. a dovedi nepăsare, a părăsi o muncă începută. (< fr. délaisser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
delăsá vb. → lăsa
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)