Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DELECTÁRE, delectări, s. f. Faptul de a (se) delecta; desfătare, încântare; distracție. – V. delecta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) delecta și rezultatul ei; încântare; distracție; delectație. [< delecta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELECTÁRE s. 1. v. încântare. 2. v. desfătare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
delectáre s. f., g.-d. art. delectării; pl. delectări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DELECTÁ, delectéz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DELECTÁ ~éz tranz. A face să se delecteze; a desfăta; a fermeca; a fascina; a vrăji; a încânta. /<fr. délecter, lat. delectare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DELECTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de uimire și de plăcere; a se desfăta. /<fr. délecter, lat. delectare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DELECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) desfăta, a (se) bucura. [< fr. délecter, lat. delectare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELECTÁ vb. tr., refl. a (se) desfăta, a (se) bucura, a (se) distra. (< fr. délecter, lat. delectare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DELECTÁ vb. 1. v. încânta. 2. a (se) desfăta, a (se) răsfăța, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
delectá vb., ind. prez. 1 sg. delectéz, 3 sg. și pl. delecteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink