Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELEGÁ vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. delég, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELEGÁ vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. (< fr. déléguer, lat. delegare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DELEGÁ vb. v. autoriza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
delegá vb., ind. prez. 1 sg. delég, 3 sg. și pl. deleágă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DELEGÁ delég tranz. (persoane) 1) A însărcina cu o delegație. 2) A numi temporar responsabil de efectuarea sau de organizarea unor lucrări. /<fr. déléguer, lat. delegare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)