Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DELICÁT, -Ă, delicați, -te, adj. 1. (Despre ființe și lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingaș, subțirel, grațios; p. ext. fragil; (despre ființe) plăpând, șubred, slăbuț. ♦ (Despre culori, nuanțe) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. De calitate bună (în ceea ce privește finețea materialului și a execuției). ♦ (Despre mâncăruri, băuturi, parfumuri) Fin, ales. 3. (Despre oameni și despre manifestările lor; adesea adverbial) Plin de atenție, de grijă; lipsit de asprime, de brutalitate, prevenitor. 4. (Despre probleme, situații etc.) Care cere mare băgare de seamă, prudență, rezervă, subtilitate; gingaș. – Din fr. délicat, lat. delicatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELICÁT, -Ă adj. 1. Gingaș, fin, grațios. ♦ De bună calitate, bun la gust. ♦ Slăbuț, plăpând. ♦ (Despre culori) Discret, pal, estompat. 2. Fin, ales, distins; (fig.) atent, prevenitor. 3. (Despre situații) În care trebuie acționat cu prudență, cu rezervă; greu de rezolvat. [< fr. délicat, it. delicato, lat. delicatus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELICÁT, -Ă adj. 1. (despre aspectul unor ființe sau lucruri) gingaș, fin, grațios. ◊ slăbuț, plăpând. ◊ (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust. ◊ (despre culori) discret, pal, estompat. 2. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor. 3. (despre situații) în care trebuie acționat cu prudență, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat. (< fr. délicat, lat. delicatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DELICÁT adj. 1. fin, gingaș, grațios, suav, (Mold. și Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată ~; cu gesturi ~.) 2. v. ales. 3. v. debil. 4. v. dificil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Delicat ≠ brutal, grosolan, vulgar, nedelicat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
delicát (delicátă), adj. – Fin, gingaș. – Mr. dilicat. Fr. délicat.Der. delicatesă, s. f., din germ. Delikatesse, admite și un pl. colectiv delicatesuri; delicatețe, s. f.; nedelicat, adj.; nedelicatețe, s. f. Cuvîntul mr. provine din it.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
delicát adj. m., pl. delicáți; f. sg. delicátă, pl. delicáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DELICÁT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care este plin de grație. 2) (despre constituția fizică) Care este lipsit de vigoare, de rezistență; plăpând; slab; gingaș; firav. 3) (despre oameni sau despre manifestările lor) Care vădește multă bunăvoință și amabilitate în relațiile cu alți oameni; prevenitor. 4) (despre culori) Care nu bate la ochi; puțin intens; atenuat. 5) (despre mâncăruri, băuturi) Care are gust plăcut; ales; delicios; savuros; suculent. 6) (despre obiecte) Care este executat cu multă îndemânare. 7) (despre situații, probleme) Care cere precauție și băgare de seamă. /<fr. délicat, lat. delicatus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DELICÁT2 adv. Cu multă bunăvoință. /<fr. délicat, lat. delicatus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)