DELICVÉNȚĂ s. f. v. delincvență.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELICVÉNȚĂ s.f. v. delincvență.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELINCVÉNȚĂ, delincvențe, s. f. 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [Var.: delicvénță s. f.] – Din fr. délinquance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELINCVÉNȚĂ ~e f. 1) Fenomen social constând în săvârșirea de delicte. 2) Ansamblu de delicte comise dintr-un anumit mediu pe parcursul unei perioade. /<fr. délinquance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DELINCVÉNȚĂ s.f. 1. Fenomen social constând în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social. [Var. delicvență s.f. / cf. fr. délinquance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
delincvénță s. f., g.-d. art. delincvénței; pl. delincvénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink