DELICVESCÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor substanțe solide de a fi delicvescente. ♦ Fig. Decadență, degenerare, degenerescență. – Din fr. déliquescence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELICVESCÉNȚĂ f. 1) Proprietate a unor substanțe solide de a se lichefia lent, absorbind umiditatea atmosferică. 2) Stare a corpurilor lichefiate ca urmare a absorbirii umidității atmosferice. 3) fig. Decadență completă. /<fr. déliquescence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DELICVESCÉNȚĂ s.f. (Chim.) Proprietate a unor corpuri de a absorbi umiditatea din aer și de a se dizolva. ♦ (Fig.) Decadență, degenerescență. [Cf. fr. déliquescence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELICVESCÉNȚĂ s. f. 1. proprietate a unor substanțe solide de a fi delicvescente. 2. (fig.) decadență, corupție. (< fr. déliquescence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
delicvescénță (proprietate chimică, degenerare) s. f., g.-d. art. delicvescénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink