DELIMITATÍV, -Ă, delimitativi, -e, adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. – Delimita + suf. -ativ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELIMITATÍV, -Ă adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. [Cf. fr. delimitatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELIMITATÍV, -Ă adj. care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. (< fr. délimitatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DELIMITATÍV adj. delimitator, limitativ, restrictiv. (Element ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
delimitatív adj. → limitativ
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DELIMITATÍV ~ă (~i, ~e) rar Care delimitează. /a delimita + suf. ~ativ
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink