DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict penal. [Var.: delicvént, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELINCVÉNT, -Ă s.m. și f. Înfăptuitor al unui delict. [Var. delicvent, -ă s.m.f. / cf. lat. delinquens, fr. délinquant, it. delinquente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELINCVÉNT, -Ă s. m. f. cel care a săvârșit un delict. (< lat. delinquens, fr. délinquant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
delincvént (-lin-cvent) s. m., pl. delincvénți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
delincvént s. m., pl. delincvénți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DELINCVÉNT ~ți m. Persoană care a comis un delict; infractor. /<lat. delinquens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink