Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deli (verb tranzitiv) , delira (verb)   
DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DELIRÁ vb. I. intr. A fi într-o stare de delir; a aiura. [< fr. délirer, it., lat. delirare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DELIRÁ vb. intr. a fi într-o stare de delir; a aiura. (< fr. délirer, lat. delirare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DELIRÁ vb. (MED.) a aiura, (înv. și reg.) a bâigui, (Olt.) a lozi. (Bolnavul ~ din cauza febrei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
delirá vb., ind. prez. 1 sg. deliréz, 3 sg. și pl. delireáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DELIRÁ ~éz intranz. A vorbi fără înțeles din cauza tulburării conștiinței; a fi în delir; a aiura. /<fr. délirer, lat. delirare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
delí (-lésc, -ít), vb. A da, a împărți. Bg. deliă „a împărți”, din sl. dĕlŭ „parte”; cf. deal. Cuvînt rar. Pare identic, sau cel puțin trebuie să se fi încrucișat cu dili.Der. delniță, s. f. (înv., și Olt., țarină, arătură), din sl. dĕlnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22); delnic, adj. (înstărit, avut), din sl. dĕlnikŭ.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)