Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: demagnetiza (verb tranzitiv) , demagnetizare (substantiv feminin)   
DEMAGNETIZÁRE, demagnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. – V. demagnetiza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEMAGNETIZÁRE s.f. Faptul de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. [< demagnetiza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
demagnetizáre s. f. → magnetizare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEMAGNETIZÁ, demagnetizéz, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. – Din fr. démagnétiser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEMAGNETIZÁ ~éz tranz. (corpuri magnetizate) A face să se demagnetizeze. /<fr. démagnétiser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEMAGNETIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A-și pierde magnetismul. /<fr. démagnétiser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEMAGNETIZÁ vb. I. tr., refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă magnetismul. [P.i. -zez. / cf. fr. démagnétiser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEMAGNETIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face ca un corp să-și piardă magnetizarea. (< fr. démagnétiser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A demagnetiza ≠ a magnetiza
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
demagnetizá vb., ind. prez. 1 sg. demagnetizéz, 3 sg. și pl. demagnetizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demagnetizéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)