DEMARCATÍV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEMARCATÍV, -Ă adj. Cu caracter de demarcație. [< fr. démarcatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEMARCATÍV, -Ă adj. ca caracter de demarcație. (< fr. démarcatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
demarcatív adj. m., pl. demarcatívi; f. sg. demarcatívă, pl. demarcatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink