Dex demascare

DEMASCÁRE, demascări, s. f. Acțiunea de a (se) demasca și rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag. – V. demasca.

DEMASCÁRE s.f. Acțiunea de a demasca și rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag. [< demasca].

DEMASCÁRE s. autodemascare, trădare.

demascáre s. f. → mascare

DEMASCÁ, demásc, vb. I. Tranz. și refl. 1. A(-și) scoate masca. 2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. – Din fr. démasquer.

A DEMASCÁ demásc tranz. A face să se demaște. /<fr. démasquer

A SE DEMASCÁ mă demásc intranz. 1) A-și scoate masca. 2) fig. A-și arăta adevăratele intenții. 3) (despre inamic, obiective militare) A se descoperi din cauza nerespectării cerințelor de mascare. /<fr. démasquer

DEMASCÁ vb. I. tr. A scoate (cuiva) masca. ♦ (Fig.) A face cunoscut, a da pe față, a dezvălui (caracterul, planurile, conduita, intențiile cuiva). [P.i. demásc. / cf. fr. démasquer].

DEMASCÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) scoate masca. 2. a denunța; a(-și) dezvălui caracterul, planurile, intențiile. II. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile. (< fr. démasquer)

DEMASCÁ vb. a se autodemasca, a se trăda. (S-a ~ fără voie.)

A demasca ≠ a masca

A se demasca ≠ a se masca

demascá vb., ind. prez. 1 sg. demásc, 2 sg. demáști, 3 sg. și pl. demáscă; conj. prez. 3 sg. și pl. demáște