Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEMASCULINIZÁRE, demasculinizări, s. f. Faptul de a (se) demasculiniza. – V. demasculiniza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEMASCULINIZÁRE s.f. Faptul de a se demasculiniza. [< demasculiniza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
demasculinizáre s. f., g.-d. art. demasculinizării, pl. demasculinizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEMASCULINIZÁ, demasculinizéz, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde caracterele de bărbat. – Din fr. démasculiniser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEMASCULINIZÁ ~éz tranz. A face să se demasculinizeze. /des- + a masculiniza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEMASCULINIZÁ mă ~éz intranz. A-și pierde calitățile de bărbat. /des- + a se masculiniza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEMASCULINIZÁ vb. I. refl. A-și pierde caracterele, aptitudinile, obiceiurile de bărbat. [< fr. démasculiniser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEMASCULINIZÁ vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde caracterele, obiceiurile de bărbat; a (se) diviriliza. (< fr. démasculiniser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
demasculinizá vb., ind. prez.1 sg. demasculinizéz, 3 sg. și pl. demasculinizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink