DEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEMÉNȚĂ s.f. Alienație mintală, nebunie. ♦ (Fig.) Surescitare intensă (vecină cu nebunia). [Cf. fr. démence, it. demenza, lat. dementia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEMÉNȚĂ s. f. 1. alienație mintală, nebunie. 2. (fig.) surescitare intensă (vecină cu nebunia). (< fr. démence, lat. dementia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEMÉNȚĂ s. 1. v. nebunie. 2. demență precoce = schizofrenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deménță s. f., g.-d. art. deménței; pl. deménțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEMÉNȚĂ ~e f. 1) Stare a unei persoane demente; alienație; nebunie. 2) Manifestare de om dement. /<fr. démence, lat. dementia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink