Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: demina (verb tranzitiv) , deminare (substantiv feminin)   
DEMINÁRE, deminări, s. f. Acțiunea de a demina și rezultatul ei. – V. demina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEMINÁRE s.f. Acțiunea de a demina. [< demina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
demináre s. f. → minare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEMINÁ, deminéz, vb. I. Tranz. A înlătura, a curăța un loc de mine explozive. – Din fr. déminer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEMINÁ ~éz tranz. (terenuri, su-prafețe) A curăța de mine explozive. /<fr. déminer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEMINÁ vb. I. tr. A curăța un câmp de minele instalate de inamic. [P.i. demin, -nez. / < fr. déminer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEMINÁ vb. tr. a îndepărta sau a face inofensive minele dintr-un baraj de mine instalat de inamic. (< fr. déminer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A demina ≠ a mina
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
deminá vb., ind. prez. 1 sg. deminéz, 3 sg. și pl. demineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)