Dex demobilizat

DEMOBILIZÁT, -Ă, demobilizați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Lăsat la vatră. 2. Fig. Cu puterea de luptă slăbită, lipsit de energie. – V. demobiliza.

DEMOBILIZÁT adj. v. demoralizat, deprimat, descurajat.

Demobilizat ≠ mobilizat

DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz.. 1. A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. – Din fr. démobiliser.

A DEMOBILIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane mobilizate) A lăsa la vatră; a elibera din efectivul activ al armatei; a desconcentra. 2) A face să se demobilizeze. /<fr. démobiliser

A SE DEMOBILIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre militari) A se retrage din armată. 2) fig. (despre persoane) A slăbi forța, combativitatea, vigilența sau tenacitatea în realizarea unui scop. /<fr. démobiliser

DEMOBILIZÁT ~ți m. rar Persoană întoarsă la vatră după terminarea serviciului militar. /v. a demobiliza

DEMOBILIZÁ vb. I. tr. 1. A lăsa la vatră oamenii mobilizați; a trece armata pe picior de pace. 2. (Fig.) A face să slăbească combativitatea, tenacitatea, vigilența cuiva. [< fr. démobiliser].

DEMOBILIZÁ vb. tr. 1. a trece forțele armate de la starea de mobilizare la cea de pace. 2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverența cuiva; a descuraja. (< fr. démobiliser)

DEMOBILIZÁ vb. v. demoraliza, deprima, descuraja.

A (se) demobiliza ≠ a (se) mobiliza

demobilizá vb., ind. prez. 1 sg. demobilizéz, 3 sg. și pl. demobilizeáză; ger. demobilizând