DEMORALIZÁNT, -Ă, demoralizanți, -te, adj. Care demoralizează; deprimant, demoralizator, descurajator. – Din fr. démoralisant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEMORALIZÁNT, -Ă adj. Care demoralizează; deprimant. [Pl. -nți, -te. / cf. fr. démoralisant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEMORALIZÁNT, -Ă adj. care demoralizează; demoralizator. (< fr. démoralisant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEMORALIZÁNT adj. 1. v. descurajator. 2. v. dez-olant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
demoralizánt adj. m., pl. demoralizánți; f. sg. demoralizántă, pl. demoralizánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEMORALIZÁNT ~tă (~ți, ~te) Care demoralizează; care este în măsură să demoralizeze; descurajant. /<fr. démoralisant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink