Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: demoraliza (verb tranzitiv) , demoralizare (substantiv feminin)   
DEMORALIZÁRE, demoralizări, s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizație. 2. (Înv.) Imoralitate, desfrâu, corupție. – V. demoraliza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEMORALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) demoraliza și rezultatul ei; stare de descurajare, demobilizare, depresiune, demoralizație. [< demoraliza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEMORALIZÁRE s. v. descurajare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
demoralizáre s. f., g.-d. art. demoralizării; pl. demoralizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEMORALIZÁ, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEMORALIZÁ ~éz tranz. A face să se demoralizeze; a descuraja. /<fr. démoraliser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEMORALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde siguranța în forțele proprii; a se descuraja. /<fr. démoraliser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEMORALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) descuraja, a (se) deprima. [Cf. fr. démoraliser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEMORALIZÁ vb. tr., refl. a (se) descuraja, a (se) deprima. (< fr. démoraliser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEMORALIZÁ vb. v. descuraja.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A demoraliza ≠ a îmbărbăta, a încuraja
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
demoralizá vb., ind. prez. 1 sg. demoralizéz, 3 sg. și pl. demoralizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)