Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: denatura (verb tranzitiv) , denaturat (adjectiv)   
DENATURÁT, -Ă, denaturați, -te, adj. 1. Lipsit de sentimente firești. ◊ Părinte (sau copil) denaturat = părinte (sau copil) care dovedește sentimente contrare celor care caracterizează în mod normal raporturile dintre părinți și copii. 2. Prezentat altfel decât este în realitate; falsificat, alterat. 3. (În sintagma) Spirt denaturat = alcool destinat întrebuințării industriale și făcut impropriu pentru consumație, prin adăugarea unor substanțe dăunătoare sănătății. – V. denatura. Cf. fr. dénaturé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENATURÁT, -Ă adj. 1. Care are natura, caracterele inițiale distinctive schimbate. ◊ Spirt denaturat = alcool impropriu pentru consumație, datorită denaturării lui cu o substanță otrăvitoare.. 2. (Fig.) Care nu are sentimentele naturale de afecțiune și umanitate. [< denatura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENATURÁT, -Ă adj. 1. care are natura, caracterele inițiale distinctive schimbate. ♦ spirt ~ = alcool impropriu pentru consum. 2. (fig.; despre părinți, copii) lipsit de afecțiune și umanitate. (după fr. dénaturé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENATURÁT adj. 1. v. stâlcit. 2. alterat, deformat, fals, mistificat, răstălmăcit. (O afirmație ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
denaturát adj. m., pl. denaturáți; f. sg. denaturátă, pl. denaturáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. – Din fr. dénaturer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DENATURÁ ~éz tranz. 1) (sub-stanțe, produse) A amesteca cu substanțe străine, modificându-i natura; a falsifica. 2) fig. (sensul unor cuvinte, conținutul unor idei etc.) A schimba în mod intenționat (mai ales în scopuri necinstite); a răstălmăci. /<fr. dénaturer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DENATURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DENATURA. 2) (despre oameni) Care este lipsit de sentimente firești. Fiu ~. 3): Spirt ~ alcool destinat folosirii în scopuri tehnice, fiind otrăvitor pentru consumație. /v. a denatura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DENATURÁ vb. I. tr. A schimba intenționat natura, caracterele distinctive ale unui lucru. ♦ (Fig.) A schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma. [< fr. dénaturer, it. lat. denaturare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENATURÁ vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înțelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină, făcându-l impropriu destinației inițiale. (< fr. dénaturer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENATURÁ vb. 1. v. stâlci. 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
denaturá vb., ind. prez. 1 sg. denaturéz, 3 sg. și pl. denatureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)