DENDRÍTĂ, dendrite, s. f. 1. Prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax. 2. (La pl.) Pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor. – Din fr. dendrite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENDRÍTĂ s.f. 1. Prelungire a neuronului; dendron. 2. (La pl.) Depozite de minerale care apar sub formă arborescentă. [< fr. dendrite, cf. gr. dendron – arbore].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENDRÍTĂ s. f. 1. prelungire arborescentă, citoplasmatică a neuronului; dendron. 2. (pl.) depozite de minerale în formă arborescentă. (< fr. dendrite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dendrítă s. f., pl. dendríte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DENDRÍTĂ ~e f. 1) anat. Prelungire protoplasmică a celulelor nervoase. 2) la pl. geol. Depuneri de minerale în formă de arbori. /<fr. dendrite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink