Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
DENEGÁ, denég, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. dénier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENEGÁ vb. I. tr. A nega, a tăgădui (cu tărie). [P.i. denég. / < lat., it. denegare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENEGÁ vb. tr. a nega, a tăgădui; a refuza. (< lat., it. denegare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENEGÁ vb. v. nega, refuza, respinge, tăgădui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
denegá vb., ind. prez. 1 sg. denég, 3 sg. și pl. deneágă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DENEGÁ denég tranz. înv. 1) (fapte, fenomene, afirmații) A declara ca neadevărat; a tăgădui; a nega; a contesta; a dezminți. 2) (drepturi ale unei persoane) A pune la îndoială. /<lat., it. denegare, fr. dénier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)