DENOTÁȚIE, denotații, s. f. 1. (Log.) Sferă. 2. (Lingv.) Semnificație. – Din fr. dénotation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENOTÁȚIE s.f. 1. (Log.) Denumire a unui obiect care trimite la un concept; sferă. 2. (Lingv.) Faptul de a denumi, semnificație lexicală. [Cf. fr. dénotation, it. denotazione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENOTÁȚIE s. f. 1. (log.) sferă (4). 2. semnificație (1). (< fr. dénotation, lat. denotatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENOTÁȚIE s. 1. v. sferă. 2. v. semnificație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
denotáție s. f. → notație
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DENOTÁȚIE ~i f. 1) log. Numire a unui obiect prin mijlocirea unui concept. 2) lingv. Semnificație lexicală curentă; sens lexical. [Art. denotație; G.-D. denotației; Sil. -ți-e] /<fr. denotation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink