DENUDÁȚIE, denudații, s. f. 1. Proces complex de nivelare a scoarței terestre, sub acțiunea agenților geografici externi, prin dezagregarea, alterarea și erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase; denudare. 2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. – Din fr. dénudation, lat. denudatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENUDÁȚIE s.f. Denudare. ♦ Acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi. ♦ Starea unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. [Gen. -iei, var. denudațiune s.f. / cf. fr. dénudation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENUDÁȚIE s. f. 1. denudare. 2. acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi. 2. stare a unui dinte sau a unui os dezvelit. (< fr. dénudation, lat. denudatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENUDÁȚIE s. v. denudare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
denudáție s. f. (sil. -ți-e), art. denudáția (sil. -ți-a), g.-d. art. denudáției; pl. denudáții, art. denudáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DENUDÁȚIE ~i f. geol. Proces de dezagregare și de transformare a rocilor, cauzat de agenți naturali externi. [Art. denudația; G.-D. denudației; Sil. -ți-e] /<fr. dénudation, lat. denudatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink