DENUNȚĂTÓR, -OÁRE, denunțători, -oare, s. m. și f. Persoană care denunță. – Denunța + suf. -ător (după fr. dénonciateur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DENUNȚĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care denunță. V. delator. [< denunța + -tor, după fr. dénonciateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DENUNȚĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face un denunț; delator. (după fr. dénonciateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DENUNȚĂTÓR s. pârâtor, (livr.) delator, sicofant, (înv.) prepuitor, vadnic, (fam. fig.) turnător. (Un ~ ordinar.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
denunțătór s. m., pl. denunțătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DENUNȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care denunță; pârâtor; delator. / a denunța + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
denunțătoáre s. f., g.-d. art. denunțătoárei; pl. denunțătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink