DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-. – Var.: diochetúră s. f.] – Deochea + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEOCHETÚRĂ s. v. deochi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deochetúră s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deochetúrii; pl. deochetúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink