DEONTOLOGÍE s. f. Doctrină privitoare la normele de conduită și la obligațiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEONTOLOGÍE f. 1) Compartiment al eticii care se ocupă cu studiul normelor și obligațiilor specifice unei activități profesionale. 2) Ansamblu al normelor de conduită și de obligațiuni pe care trebuie să le respecte un medic. [Art. deontologia; G.-D. deontologiei; Sil. -gi-e] /<fr. déontologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEONTOLOGÍE s.f. 1. Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități profesionale. ◊ Deontologie medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavii lor; etică medicală. 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul și normele obligației morale în general. [Gen. -iei. / < fr. déontologie, cf. gr. deon – ceea ce trebuie făcut, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEONTOLOGÍE s. f. 1. parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei anumite profesiuni. ♦ ~ medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavi. 2. teorie despre datorie, despre obligațiile morale. (< fr. déontologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEONTOLOGÍE s. etică profesională.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deontologíe s. f. (sil. de-on-), art. deontología, g.-d. deontologíi, art. deontologíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink