Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: depista (verb tranzitiv) , depistare (substantiv feminin)   
DEPISTÁRE, depistări, s. f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei. – V. depista.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPISTÁRE s.f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei; descoperire; (fig.) adulmecare. [< depista].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPISTÁRE s. v. aflare, descoperire, găsire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
depistáre s. f., g.-d. art. depistării; pl. depistări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPISTÁ, depistéz, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. – Din fr. dépister.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEPISTÁ ~éz tranz. (obiecte tăinu-ite) A identifica și a scoate la iveală. /<fr. dépister
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEPISTÁ vb. I. tr. A găsi urma, a descoperi (ceva ascuns, tăinuit). [< fr. dépister].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPISTÁ vb. tr. a descopri, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit. (< fr. dépister)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPISTÁ vb. v. afla, descoperi, găsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
depistá vb., ind. prez. 1 sg. depistéz, 3 sg. și pl. depisteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)