Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
DEPLẤNGE, deplấng, vb. III. Tranz. A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. [Perf. s. deplânséi, part. deplấns] – De4 + plânge (după fr. déplorer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPLÂNGE vb. III. tr. A plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva). [P.i. deplâng. / < de- + plânge, după fr. déplorer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPLÂ'NGE vb. tr. a plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva); a deplora. (după fr. déplorer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPLÂNGE vb. v. compătimi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deplânge vb. (sil. -plân-) → plânge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DEPLÂNGE deplâng tranz. (oameni, situații, destine etc.) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a jeli; a căina. /de + a plânge.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)