Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: depolua (verb tranzitiv) , depoluare (substantiv feminin)   
DEPOLUÁRE, depoluări, s. f. Acțiunea de a depolua și rezultatul ei: purificare. [Pr.: -lu-a-] – V. depolua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPOLUÁRE s.f. Acțiunea de a depolua și rezultatul ei; purificare. [Pron. -lu-a-. / < depolua].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
Depoluare ≠ poluare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
depoluáre s. f. → poluare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPOLUÁ, depoluéz, vb. I. Tranz. A reduce sau a înlătura poluarea ori sursele care o provoacă. [Pr.: -lu-a] – Din fr. dépolluer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEPOLUÁ ~éz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A dezinfecta de substanțe poluante; a curăța, înlăturând poluarea sau sursele care o provoacă. [Sil. -lu-a] /<fr. dépolluer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEPOLUÁ vb. I. tr. A înlătura poluarea (aerului, a apei). [Pron. -lu-a. / cf. engl. depollute].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPOLUÁ vb. tr. a reduce sau a înlătura poluarea mediului înconjurător. (< fr. dépolluer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A depolua ≠ a polua
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
depoluá vb. → polua
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)