Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deporta (verb tranzitiv) , deportare (substantiv feminin)   
DEPORTÁRE, deportări, s. f. Acțiunea de a deporta și rezultatul ei. – V. deporta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPORTÁRE s.f. Acțiunea de a deporta și rezultatul ei; (concr.) locul și timpul în care a fost deportat cineva. [< deporta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPORTÁRE s. (JUR., POL.) surghiun, surghiunire, (înv.) surghiunie, surgunlâc. (~ cuiva în urma unei condamnări.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deportáre s. f., g.-d. art. deportării; pl. deportări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPORTÁ, deportéz, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEPORTÁ ~éz tranz. (persoane) A trimite forțat într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă; a trimite în exil; a exila; a surghiuni. /<fr. deporter, lat. deportare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEPORTÁ vb. I. tr. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. déporter, it., lat. deportare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPORTÁ vb. tr. a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila. (< fr. déporter, lat. deportare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPORTÁ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deportá vb., ind. prez. 1 sg. deportéz, 3 sg. și pl. deporteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)