Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
DEPOZITÁRE, depozitări, s. f. Acțiunea de a depozita și rezultatul ei; înmagazinare, păstrare. – V. depozita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) depozita și rezultatul ei; înmagazinare; păstrare; depunere în depozit. [< depozita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPOZITÁRE s. 1. înmagazinare, magazinaj, magazinare, stocaj, stocare. (~ unei mărfi.) 2. v. sedimentare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
depozitáre s. f., g.-d. art. depozitării; pl. depozitări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPOZITÁ, depozitéz, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. – Din fr. dépositaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEPOZITÁ ~éz tranz. 1) (materiale, produse, mărfuri etc.) A pune în depozit; a înmagazina. 2) (lucruri) A pune la păstrare. /Din depozit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEPOZITÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre substanțe solide) A forma un depozit; a se separa dintr-o soluție, așezându-se la fund; a se depune; a se sedimenta; a se precipita. /Din depozit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEPOZITÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva pentru păstrare, în baza unui contract. /<fr. dépositaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEPOZITÁ vb. I. 1. tr. A pune (ceva) în depozit. 2. tr. A depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPOZITÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește ceva în depozit, în păstrare. [Cf. it. depositario].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPOZITÁ vb. I. tr. 1. a pune (ceva) în depozit. 2. a depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat. II. refl. a se sedimenta. (< it. depositare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPOZITÁR, -Ă s. m. f. cel care primește ceva în depozit (2). (< fr. dépositaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPOZITÁ vb. 1. a înmagazina, a stoca, (înv.) a strânge. (~ marfa în magazie.) 2. v. sedimenta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DEPOZITÁR s. păstrător. (~ al unei vechi culturi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
depozitá vb., ind. prez. 1 sg. depozitéz, 3 sg. și pl. depoziteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
depozitár s. m., pl. depozitári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
depozitáră s. f., g.-d. art. depozitárei; pl. depozitáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)