Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deprava (verb) , depravare (substantiv feminin)   
DEPRAVÁRE, depravări, s. f. Faptul de a se deprava; corupție (2), blestemăție, desfrâu, depravațiune. – V. deprava.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPRAVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deprava și (mai ales) rezultatul ei; desfrânare, descompunere morală; corupție; depravațiune. [< deprava].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPRAVÁRE s. 1. v. corupere. 2. v. corupție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
depraváre s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. depravării; pl. depravări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE DEPRAVÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica. /<fr. dépraver, lat. depravare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEPRAVÁ vb. I. refl. A fi desfrânat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPRAVÁ vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPRAVÁ vb. v. corupe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
depravá vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. depravéz, 3 sg. și pl. depraveáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)