Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: deprima (verb tranzitiv) , deprimare (substantiv feminin)   
DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Stare a celui descurajat; depresiune (II), descurajare, mâhnire. – V. deprima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPRIMÁRE s.f. Depresiune, mâhnire, descurajare. [< deprima].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPRIMÁRE s. f. depresiune (4), descurajare, dezolare. (< deprima)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPRIMÁRE s. v. descurajare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. deprimării; pl. deprimări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEPRIMÁ deprím tranz. (persoane) A aduce în stare de depresiune; a dezola. /<fr. déprimer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEPRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja. [P.i. deprím. / < fr. déprimer, cf. it. deprimere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPRIMÁ vb. tr. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola. (< fr. déprimer, lat. deprimere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPRIMÁ vb. v. descuraja.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A deprima ≠ a îmbărbăta, a încuraja
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
deprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. deprím, 3 sg. și pl. deprímă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)