Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: depuncta (verb tranzitiv) , depunctare (substantiv feminin)   
DEPUNCTÁRE, depunctări, s. f. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. – V. depuncta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
depunctáre s. f., pl. depunctări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPUNCTÁ, depunctéz, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Des1- + puncta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEPUNCTÁ ~éz tranz. (candidați sau concurenți la o competiție, la un examen etc.) A lipsi de un anumit număr de puncte în dependență de erorile comise. /des- + a puncta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEPUNCTÁ vb. tr. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. (< de1- + puncta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
depunctá vb., ind. prez.1 sg. depunctéz, 3 sg. și pl. depuncteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)