DEPUTÁT, -Ă, deputați, -te, s. m. și f. 1. Persoană aleasă pentru a face parte, pe o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului. 2. (Înv.) Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă; delegat, sol. – Din fr. député, it. deputato.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEPUTÁT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană aleasă prin vot ca reprezentant al unei părți a populației într-un organ al puterii de stat. 2. Persoană însărcinată cu îndeplinirea unei misiuni. [Cf. fr. député, it. deputato].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEPUTÁT, -Ă s. m. f. persoană aleasă într-un organ reprezentativ al puterii de stat. (< fr. député, lat. deputatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEPUTÁT s. (POL.) (prin Transilv., ieșit din uz) ablegat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deputát s. m., pl. deputáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPUTÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană aleasă pentru a face parte dintr-un organ reprezentativ al statului. 2) înv. Persoană împuternicită cu o misiune specială; delegat; sol; trimis. /<fr. députe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ADUNAREA DEPUTAȚILOR, camera inferioară a Parlamentului român, creată prin Constituția din 1866. Modul de alegere și de funcționare a suferit modificări de-a lungul timpului. A fost desființată prin decret la 5 sept. 1940. Și-a reluat activitatea în urma alegerilor din 20 mai 1990. V. și Parlament.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink