Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DERIVÁȚIE, derivații, s. f. 1. Ramificație secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcții. [Var.: (înv.) derivațiúne s. f.] – Din fr. dérivation, lat. derivatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DERIVÁȚIE s.f. 1. Ramificație, braț al unei ape, al unei canalizări, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocată de mișcarea sa de rotație. 3. Derivare (3) [în DN]. 4. Abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ♦ Modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții dintr-o altă zonă. [Gen. -iei, var. derivațiune s.f. / cf. fr. dérivation, it. derivazione, lat. derivatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DERIVÁȚIE s. f. 1. ramificație secundară a unei căi de comunicație, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnică pentru transportul apei între conducta principală sau sursă și punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ◊ modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții într-o altă zonă. (< fr. dérivation, lat. derivatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DERIVÁȚIE s. v. derivare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deriváție s. f. (sil. -ți-e), art. deriváția (sil. -ți-a), g.-d. art. deriváției; pl. deriváții, art. deriváțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DERIVÁȚIE ~i f. 1) v. A DERIVA. 2) Ramificație secundară a unui curs de apă, a unei căi de comunicație sau a unui circuit electric. 3) Deviere a unui proiectil de la linia de tragere cauzată de rotația în jurul axei sale. [Art. derivația; G.-D. derivației; Sil. -ți-e] /<fr. dérivation, lat. derivatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)