Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEROGÁRE, derogări, s. f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; abatere (excepțională) de la o lege, de la un regulament etc. – V. deroga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEROGÁRE s.f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; act, hârtie prin care se derogă de la o normă; derogație. [< deroga].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEROGÁRE s. derogație. (~ de la o prevedere.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
derogáre s. f., g.-d. art. derogării; pl. derogări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEROGÁ, deróg, vb. I. Intranz. A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale. – Din fr. déroger, lat. derogare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEROGÁ deróg intranz. A se abate în mod excepțional pe baza unei permisiuni speciale. ~ de la lege. /<fr. déroger, lat. derogare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEROGÁ vb. I. intr. A se abate de la o lege, de la un regulament etc. [P.i. deróg, 3,6 -gă. / < lat., it. derogare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DEROGÁ vb. intr. a se abate de la prevederile unui act normativ, ale unui statut sau convenții în baza unui act de aceeași natură. (< fr. déroger, lat. derogare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
derogá vb., ind. prez. 1 sg. deróg, 3 sg. și pl. derógă; conj. prez. 3 sg. și pl. deróge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink