Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: desărcina (verb tranzitiv) , desărcinare (substantiv feminin)   
DESĂRCINÁRE, desărcinări, s. f. Acțiunea de a desărcina și rezultatul ei. – V. desărcina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESĂRCINÁRE s.f. Acțiunea de a desărcina. [< desărcina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESĂRCINÁRE s. descăunare, eliberare, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcție.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desărcináre s. f., g.-d. art. desărcinării; pl. desărcinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESĂRCINÁ, desărcinéz, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție. – Des1- + [în]sărcina (după fr. décharger).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESĂRCINÁ ~éz tranz. (persoane) A elibera de o sarcină sau dintr-o funcție. /des- + [în]sărcina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESĂRCINÁ vb. I. tr. A lua cuiva o sarcină, o funcție, a elibera (pe cineva) de o însărcinare etc. [< însărcina, după fr. décharger].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESĂRCINÁ vb. tr. a elibera (pe cineva) de o însărcinare, de o funcție etc. (după fr. décharger)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESĂRCINÁ vb. a descăuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din funcție.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desărciná vb., ind. prez. 1 sg. desărcinéz, 3 sg. și pl. desărcineáză; conj. prez. 3 sg. și pl. desărcinéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)