Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: descânta (verb tranzitiv) , descântat (fapt; -uri) (substantiv neutru)   
DESCÂNTÁT, descântaturi, s. n. Faptul de a descânta.V. descânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
descântát s. n., pl. descântáturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCÂNTÁ, descấnt, vb. I. 1. Intranz. A rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a obține îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală. ♦ Tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descântece). 2. Tranz. A certa, a mustra, a bate la cap. – Lat. discantare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCÂNTÁ descânt 1. intranz. A fi descântător; a se ocupa cu descântecele. 2. tranz. (persoane) 1) A supune acțiunii unui descântec. 2) pop. A trata cu vorbe de ocară; a ocărî; a certa; a batjocori. /<lat. discantare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCÂNTÁ vb. v. vrăji.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descînta (-t, -át), vb.1. A face farmece, a înșira formule magice. – 2. A seduce cu vorbe, a ademeni. – 3. A plictisi, a deranja cu discursuri. – Mr. discîntu, discîntare, megl. discǫnt. Lat. *dĭscantāre (Pușcariu 508; Candrea-Dens., 356; Tiktin; Candrea); cf. friul. diskanta și, pentru semantism, fr. enchanter, sp. encantar.Der. descîntat, s. n. (vrajă, farmec, magie); descîntător, s. m. (vrăjitor); descîntătoare, s. f. (vrăjitoare); descîntătură, s. f. (vrajă, farmec); descîntec, s. n. (formulă magică, cîntec ce are puteri magice). Cf. cînta.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
descântá vb., ind. prez. 1 sg. descânt, 3 sg. și pl. descântă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)