Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: descălța (verb tranzitiv) , descălțare (substantiv feminin)   
DESCĂLȚÁRE, descălțări, s. f. Acțiunea de a (se) descălța și rezultatul ei; descălțat1. – V. descălța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCĂLȚÁRE s. descălțat, scoatere, tragere. (~ pantofilor din picioare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descălțáre s. f., g.-d. art. descălțării; pl. descălțări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCĂLȚÁ, descálț, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. – Lat. discalciare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCĂLȚÁ descálț tranz. 1) (încăl-țăminte) A scoate din picioare. 2) (persoane) A elibera de încălțăminte, trăgând-o din picioare. /<lat. discalciare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCĂLȚÁ vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculța. (~ pantofii din picioare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) descălța ≠ a (se) încălța
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descălțá (descálț, descălțát), vb.1. A scoate încălțămintea din picioare. – Var. desculța. Mr. discaltsu. Lat. dĭscalcĕāre sau dĭsculcĭāre, ambele forme atestate (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 505; Candrea-Dens., 255; Tiktin; Candrea; Scriban); cf. it. discalzare, port., cat. descalçar, fr. déchausser, sp. descalzar, prov. descaussar. Cf. desculț, adj. (cu picioarele goale), mr., megl. disculț, istr. rescuts, part. de la var. sau, mai puțin probabil, de la un lat. *dĭsculceātus (Pușcariu 512; Tiktin; Candrea-Dens., 266; REW 2662; Candrea; cf. Graur, BL, V, 96), cf. trent., padov. descolzo, friul. diskolts, sard. iskultsu.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
descălțá vb., ind. prez. 1 sg. descálț, 3 sg. și pl. descălțá; ger. descălțând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)