Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: descăleca (verb) , descălecare (substantiv feminin)   
DESCĂLECÁRE, descălecări, s. f. Acțiunea de a descăleca și rezultatul ei; coborâre de pe cal. ♦ (Termen folosit mai ales de cronicari) Așezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o țară; descălecat, descălecătoare. [Var.: descălicáre s. f.] – V. descăleca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCĂLECÁRE s. (IST.) (înv.) așezământ. (~ Țării Moldovei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descălecáre s. f., g.-d. art. descălecării; pl. descălecări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCĂLECÁ, descálec, vb. I. Intranz. 1. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești) A se așeza într-un loc, întemeind o țară. [Var.: descălicá vb. I] – Lat. 'discaballicare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCĂLECÁ descálec intranz. 1) A se da jos de pe cal. 2) A se stabili definitiv într-un loc, punând începuturile unei țări. 3) înv. A se opri pentru odihnă în cursul unui drum; a face un popas; a poposi. /<lat. discaballicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCĂLECÁ vb. (înv.) a pedestri. (A ~ de pe cal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A descăleca ≠ a încăleca
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descălecá (descálec, descălecát), vb.1. A se da jos de pe cal. – 2. A popula, a se așeza într-un loc determinat. – Var. descălica. Mr. discalic. De la încăleca, după echivalența încuia-descuia, îmbrăca-desbrăca, etc. Totuși, se are în vedere adesea posibilitatea unui lat. *dĭscaballĭāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea), cf. sp. descabalgar; ipoteză puțin probabilă, mai ales dacă se ține seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datorează desigur unei influențe turanice, căci se știe că anumite seminții turanice trăiau în corturi portabile și că, pentru ele, „a descăleca” însemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. – Der. descălecat, s. n. (acțiunea de a descăleca; întemeiere, colonizare); descălecător, s. m. (întemeietor); descălecătură, s. f. (înv., întemeiere).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
descălecá vb., ind. prez. 1 sg. descálec, 3 sg. și pl. descálecă; ger. descălecând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)