Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: descleșta (verb tranzitiv) , descleștat (adjectiv)   
DESCLEȘTÁT, -Ă, descleștați, -te, adj. Desfăcut dintr-o încleștare; degajat. – V. descleșta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCLEȘTÁ, descleștéz, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare. ◊ Expr. (Tranz.) A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (Refl.) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească. 2. A (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat. – Des1- + [în]cleșta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCLEȘTÁ ~éz tranz. A face să se descleșteze. /des- + a [în]cleșta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESCLEȘTÁ se ~eáză intranz. A se desface desprinzându-se dintr-o strânsoare. /des- + a [în]cleșta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A descleșta ≠ a încleșta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descleștá vb., ind. prez. 1 sg. descleștéz, 3 sg. și pl. descleșteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)