Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: descleia (verb tranzitiv) , descleiere (substantiv feminin)   
DESCLEIÉRE, descleieri, s. f. Acțiunea de a (se) descleia și rezultatul ei. ♦ Operație de finisare a țesăturilor prin eliminarea apretului de încleiere aplicat pe firele de urzeală înainte de începerea țeserii. – V. descleia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCLEIÉRE s. (TEXT.) dezancolare. (~ unei țesături.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Descleiere ≠ încleiere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descleiére s. f., g.-d. art. descleiérii; pl. descleiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCLEIÁ, descleiéz, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Des1- + clei.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCLEIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se descleieze. 2) (țesături) A curăța de apret sau de substanțe cleioase. [Sil. -cle-ia] /des- + clei
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESCLEIÁ pers. 3 se ~iáză intranz. A se desprinde din locul în care a fost lipit cu o substanță cleioasă; a se dezlipi. [Sil. -cle-ia] /des- + clei
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCLEIÁ vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o țesătură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) descleia ≠ a (se) încleia, a (se) lipi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descleiá vb., ind. prez. 1 sg. descleiéz, 3 sg. și pl. descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 sg. și pl. descleiéze; ger. descleínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)