Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: descolăci (verb) , descolăcire (substantiv feminin)   
DESCOLĂCÍRE, descolăciri, s. f. Acțiunea de a se descolăci și rezultatul ei. – V. descolăci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCOLĂCÍRE s. (pop.) descolătăcire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descolăcíre s. f., g.-d. art. descolăcírii; pl. descolăcíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCOLĂCÍ, descolăcesc, vb. IV. Refl. A se desface din încolăcire. – Des1- + [în]colăci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCOLĂCÍ ~ésc tranz. A face să se descolăcească. /des- + a [în]colăci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESCOLĂCÍ se ~éște intranz. A se desface din jurul unui obiect. /des- + a [în]colăci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCOLĂCÍ vb. (pop.) a (se) descolătăci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) descolăci ≠ a (se) încolăci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se descolăci ≠ a se încolăci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descolăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descolăcésc, imperf. 3 sg. descolăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. descolăceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)