Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESCOMPLETÁRE, descompletări, s. f. Acțiunea de a (se) descompleta și rezultatul ei. [Var.: descomplectáre s. f.] – V. descompleta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCOMPLETÁRE s.f. Acțiunea de a descompleta și rezultatul ei. [Var. descomplectare s.f. / < descompleta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESCOMPLETÁRE s. desperechere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descompletáre s. f., g.-d. art. descompletării; pl. descompletări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplectá vb. I] – Des1- + completa (după fr. décompléter).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCOMPLETÁ ~éz tranz. A face să se descompleteze. /des- + a completa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESCOMPLETÁ mă ~éz intranz. A deveni incomplet. /des- + a completa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCOMPLETÁ vb. I. tr. A lua ceva dintr-un întreg făcându-l incomplet. [Var. descomplecta vb. I. / după fr. décompléter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESCOMPLETÁ vb. tr. a lua ceva dintr-un întreg, făcându-l incomplet. (după fr. décompléter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESCOMPLETÁ vb. a (se) desperechea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A descompleta ≠ a completa
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
descompletá vb., ind. prez. 1 sg. descompletéz, 3 sg. și pl. descompleteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink