Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: desconsidera (verb tranzitiv) , desconsiderare (substantiv feminin)   
DESCONSIDERÁRE, desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. – V. desconsidera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCONSIDERÁRE s.f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă; desconsiderație. [< desconsidera].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESCONSIDERÁRE s. 1. v. disprețuire. 2. v. dispreț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desconsideráre s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Des1- + considera (după fr. déconsidérer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESCONSIDERÁ desconsíder tranz. (persoane) A trata cu desconsiderație; a supune unei atitudini lipsite de considerație; a ignora; a disprețui. /des- + a considera
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESCONSIDERÁ vb. I. tr. A disprețui (pe cineva). [P.i. desconsíder. / < des- + considera, după fr. déconsidérer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DESCONSIDERÁ vb. tr. a disprețui (pe cineva). (după fr. déconsidérer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DESCONSIDERÁ vb. v. disprețui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
desconsiderá vb., ind. prez. 1 sg. desconsíder, 3 sg. și pl. desconsíderă; ger. desconsiderând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)